Albim, uitam, ne nastem
Si-nvatam sa mergem
Spre Inviere, cu pieptul gol, cu ochiu'-nchis
Si crucea luminand poteca-ngusta.
Cararea serpuind in amintire,
Copacul dandu-si ramul icoanei sub argint.
Iata... ce va ramane-n nemurire.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu