Voi oameni fara loc, far' de noroc,
Pierduti intre zari, in mii de carari,
Veniti toti pe jos la un ceas umbros,
Sa marturisiti pe cine cinstiti.
Nu mai pot aprinde, dar nici nu pot minte,
In sufletul vostru, impacat cu multe,
Multe, dar marunte, nevointe surde,
Rani de mult apuse.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu